|
Mediul economic a devenit
turbulent, nepredictibil, sursa pricipală
a unei crize finaniciare şi implicit a unei
instabilităţi sociale
globale.
Dezvoltarea explozivă a ştiinţei şi tehnologiei în contextul
generalizării societăţii informaţionale şi
germinării economiei bazate pe cunoaştere are ca principală
consecinţă accelerea exponenţială,
la scară globală, a tuturor componentelor
vieţii socio-economice. Procesul de structurare al Uniunii Europen
în contextul globalizării adaugă
probleme suplimentare specifice, cum ar fi:
repoziţionarea economică a ţărilor membre,
redefinirea rolului României în acest context, adaptarea dinamică a
societăţii româneşti la cerinţe noi,
pe scurt generează un nou nivel de
complexitate a vieţii politice,
economice şi sociale.
Dacă la cele de mai sus adăugăm schimbările climatice şi
instabilitatea geofizică, putem spune că omenirea se află
într-o perioadă dificilă, de criză globală,
manifestată pe toate palierele şi nivelurile.
Soluţia pentru această criză nu se găseşte printre filele de istorie,
deşi se justifică prin invocarea lor, ci se
naşte în mijlocul specialiştilor preocupaţi
cu adevărat de înţelegerea naturii intime a
crizei, specialişti din domenii diferite, ce
pot opera coerent într-o paradigmă a Complexităţii. În acest
spaţiu conceptual, structurat de o seamă de
concepte, modele şi teorii bazate pe o abordare
neliniară a societăţii, se pot defini şi realiza noi
construcţii intelectuale, noi
tehnici şi noi tehnologii, noi valori materiale, cu alte
cuvinte, se pot pune bazele unei noi
societăţi. Această societate este azi cunoscută sub numele de
Societatea Cunoaşterii
şi este încă o năzuinţă. O năzuinţă ce a căpătat însă
consistenţă, a polarizat atenţia omenirii şi a devenit
comandă socială în Europa prin documentul
de la Lisabona.
Această nouă comandă socială este o oportunitate ce poate
favoriza pe oricine gândeşte liber, operează
conceptual riguros şi acceptă comunicarea şi
colaborarea ca proprie necesitate de
împlinire personală.
|
Limitările
în aceasta etapă nu sunt legate de nivelul
tehnic sau tehnologic, ci de gradul de implicare creativă în
structurarea de noi instrumente de evalure, decizie,
proiectare şi implementare strategică,
specifice obiectivului principal, cel de structurare a societăţii
sustenabile bazate pe Cunoaştere.
Resurse de cunoaştere pentru a aborda o asemenea complexitate
problematică există. Din păcate, strategii de
azi apelează riscant de puţin la ele, ceea ce ar
putea să capete în curând un cost inacceptabil.
Intr-un
moment de CRIZĂ, Umanitatea are nevoie de un impuls – iar
impulsul este unul CONCEPTUAL, chiar
dacă ulterior devine MATERIALIZABIL prin ingeniozitatea şi
inventivitatea Omului.
Apariţia
caclulatorului marcheză începutul unui proces de schimbare majoră în
viaţa socio-economică a omenirii:
-valoarea se muta din
domeniul material, tangibil in cel informational, nontangibil;
-apare procesul de
dematerializare al produselor (instrumentaţie
virtuală; prototipare virtuală; e-banking; e-comerce, etc.)
şi delocalizare a muncii (telemuncă,
e-learning etc.);
- tot ce este
algoritmizabil se trasferă prin automatizare maşinii care, preia
acum, pe langă munca fizică grea şi pe cea intelectuală de rutină.
Altfel spus, prin automatizare, munca de rutină este externalizată,
omul rămânând să facă faţă: noului, ineditului, necunoscutului,
nealgoritmizabilului...
|
Capacitatea de a înţelege
dinamica preceselor socio-economice ce se desfăşoară pe scări
diferite, cu intensităţi diferite, în medii culturale diferite şi
evident cu resurse limitate şi a căror valoare fluctuează haotic,
implică cunoştiinţe noi, specifice. Ansamblul acestor teorii,
modele, metode şi tehnici, capabil să formalizeze evoluţii in medii
turbulente, este cunoscut sub denumirea de Ştiinţă a
Complexităţii. Tranziţia conceptuală de la Complicat la
Complex este un al doilea factor fundamental, pe lângă
tehnica de calcul şi întreaga infrastructură oferită de TI&C, ce
conturează mediul intelectual şi tehnologic în care germinează şi se
dezvoltă societatea Cunoaşterii. Altfel spus, societatea Cunoaşterii
este conditionată în apariţia şi dezvoltarea sa de:
- difuzia la nivel global a
infrastructurii societăţii informaţionale şi de
- difuzia in societate a conceptelor,
modelelor şi teoriilor specifice studiului sistemelor Complexe.
O analiză mai atentă a
performanţelor societăţii Cunoaşterii pune în evidenţă şi
sustenabilitatea pe care o oferă, atât prin tehnologiile "curate" pe
care le promovează cât mai ales pe modificarea dramatică a stilului
de viaţă, al valorilor şi al implicării active a unei dimensiuni
spirituale în actul decizional. Putem afirma deci, că Societatea
Cunoaşterii este:
- o etapă "naturală" în evoluţia
omenirii;
- o formă de dezvoltare sustenabilă a
societăţii umane, la scară globală şi în armonie cu evoluţia
Naturii.
Transpunerea în realitate a acestor concepte, însaşi supravieţuirea
speciei umane, (din perspectiva unei dezvoltari sustenabile)
este condiţionată de accelerarea procesului de structurare a
societăţii Cunoaşterii. Aceasta presupune o schimbare de
mentalitate, o restructurare majora a actului educaţional!
Ori,
tocmai acesta este obiectivul pe care programul Terra Nexus şi l-a
propus:
- să contribuie la difuzia
cunoştiinţelor furnizate de ştiinţa Complexităţii,catalizand
eforturile de modernizare a actului educaţional în jurul cerinţelor
noii societăţi a Cunoaşterii: Creativitate şi Inovativitate.
|
